Oftalmologie pediatrică

Părinții de regulă sesizează după 7-10 zile de la naștere că unul sau ambii ochi ai nou-născutului prezintă o secreție oculară de tip mucos sau mucopurulent care determină aglutinarea cililor și împiedică deschiderea pleoapelor la trezire. În timpul zilei ochiul este lăcrimos, umed , poate prezenta secreție în exces ce necesită igienă locală frecventă, dar de regulă este alb, neinflamat, nedureros. Uneori acumularea în exces a secrețiilor în sacul conjunctival determină dilatația acestuia ce se observă ca o tumefacție  spre baza nasului și sub pleoapa inferioară. Compresia în această zonă duce la evacuarea secreției mucopurulente prin punctele lacrimale situate în marginea pleoapelor.

Afecțiunea trebuie diferențiată de conjunctivitele neonatale ( prin infecție cu germeni materni în cazul nașterii pe cale vaginală: gonococ, chlamidia) și de o alta cauză de lăcrimare la nou-născut ( glaucomul congenital).

Evoluția poate fi de lungă durată pe parcursul a câtorva luni, cu perioade de remisie partial, în care secreția oculară e minima, persistând o lăcrimare excesivă, în condiții de vânt sau aer rece. O remisie spontană completă s-a constatat în 90% din cazuri, până la vârsta de un an. Totuși, cazurile trenante cu repetate suprainfecții și secreții oculare abundente, sau dilatația sacului lacrimal, au șanse minime de remisie spontană, astfel încât amânarea până la vârsta de un an a dezobstrucției prin sondaj local, devine supărătoare și frustrantă, atât pentru copil cât și pentru părinți.

– masajul asupra sacului lacrimal și a părții laterale a nasului instituit rapid și corect efectuat poate grăbi rezolvarea spontană a obstrucției.

– îndepărtarea secrețiilor purulente utilizând șervețele special impregnate cu antiseptic ușurează sarcina mamei și asigură confortul copilului

– tratamentul local cu antibiotic are ca scop rezolvarea suprainfecției și dispariția secrețiilor mucopurulente. De cele mai multe ori părinții sunt nelămuriți de faptul că problema nu s-a rezolvat după multiple tratamente locale cu picături, în schimb masajul local poate fi ignorat sau incorect efectuat.

Sondajul canalului lacrimal este o măsură terapeutică ce are ca scop permeabilizarea canalului lacrimal prin perforarea obstacolului ( membrane, stricturi) utilizând o sondă cu vârf bont. Decizia privind momentul oportun al sondajului se face diferențiat în funcție de simptomatologia pacientului, gravitatea suprainfecțiilor, frecvența tratamentelor efectuate sau a încercărilor anterioare de dezobstrucție prin sondaj, astfel încât unele cazuri necesită rezolvare înainte de vârsta de 6 luni a copilului. Recidiva după primul sondaj este mai frecventă când acesta se efectuează tardiv după vârsta de 6 luni , datorită inflamației îndelungate a mucoasei canalului lacrimal, ce determină refacerea structurilor și reapariția simptomatologiei. În cazul recidivei, uneori este necesară introducerea unui tub siliconic în canalul lacrimo-nazal, ce permite menținerea deschisă a acestuia, asigurând un flux normal al lacrimilor, și vindecarea completă a mucoasei inflamate. Tubul de silicon se extrage după un interval de 2-3 luni și nu produce disconfort în acest interval.